Eu si omenirea

Omenirea se schimba, societatea se indreapta spre o anumita directie, dar nu stie incotro....aceasta doar se indreapta. Omenirea parca se clatina si mintile oamenilor sunt ametite. Lumii parca i-au dipsarut principiile, valorile s-au disipat, interesele primeaza. Sunt oameni care au atat de multa frumusete in sufletul lor, insa nimeni nu observa.

Nu ma regasesc in lumea aceasta, simt ca nu apartin acestor vremuri. Am ajuns la aceasta concluzie dupa multe lupte interioare, crezand ca exista ceva defect in mine. Dar nu, nu am nimic defect in mine, ci doar functionez diferit. Si nu blamez societatea, nu judec oamenii care sunt diferiti de mine, poate lor le e bine asa, ei nu pot functiona altfel. Nu-mi place stilul lor de a functiona.Pot exista pe langa ei, insa nu cu ei. Fiecare se comporta conform firii lor. Eu...sunt conformata. Pot intelege oamenii diferiti de mine, iar acest lucru se numeste umanitate.

Nu-mi prea gasesc puncte comune cu ceilalti.N-am nimic cu credintele, cu principiile, gandurile, cu modul de viata ales de ei..... N-am sa incerc vreodata sa ma distrug, schimbandu-mi ratiunea, aleg sa fiu umana, in felul meu, sa fiu EU, cu riscurile asumate. Nu apartin nimanui, desi mi-as dori o atasare. Luiza Ionescu