Inima vindecata

Si simt cum ma vindec. Aproape ca m-am si vindecat. A trecut durerea apasatoare ce ma facea sa cred ca n-am sa mai pot iubii vreodata. Durerea ma mintea ca lumea se opreste la tine. Sau poate ca asa a fost...atunci, pentru ca durerea si gandurile de atunci au fost reale. Iubirea mea pentru tine, dezamagirea, durerea, regretul, gandurile si plansul au fost reale. In mine, insa, au ramas resturi de atunci...resturi de sentimente. In mine se mai vorbeste si astazi de tine, dar din ce in ce mai rar. Reusesc sa fiu EU si fara tine si chiar mai bine fara tine. Sau asa imi place sa cred!

Si ce e mai grozav din toate acestea...este ca m-am vindecat singura...si chiar e o realizare!Nu m-am aruncat in bratele nimanui, amagindu-ma ca, astfel, te voi uita.Mi-am acceptat situatia, a trebuit sa ma inarmez cu o doza mare de rabdare si cu ganduri optimiste, chiar daca picam deseori in paharul cu melancolie...chiar daca, la fel de des, ma sufocam in suspine. Se spune ca despartirea este o parte din moarte. perfect de acord. Am trait pe propria piele aceasta stare. Ruptura de tine ma facea sa ma simt bolnava. In  timp, ma obisnuisem cu durerea...devenise o durere calma...

Desi nu mai credeam in dragoste, astazi, mai mult ca niciodata,cred in ea si cred ca o voi intalni. Imi traiesc zilele fara sa ma gandesc prea mult la ea. Pentru ca stiu ca va sosii la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu.

Si, iata, viata,ca am trecut peste cosmar! Nu l-am uitat definitiv. As cere imposibilul! A fost greu, a fost un proces de vindecare ce a durat cam mult,  ce-i drept. Dar, consider ca m-am vindecat in mod intelept.

De-abia astazi am ajuns la ziua in care imi iau adio, cu adevarat, de la tine.De-abia de astazi ma pot ancora si imi pot deschide bratele in fata unor noi vise, sperante, zambete. De astazi, deschid lacatele inimii mele!