Imposibilul posibil

Pe cat de dura...pe atat de frumoasa a fost, pentru mine, experienta maratonului Ploiesti - Brasov, o campanie impotriva sedentarismului. Cand am pornit in acest maraton, nu ma gandeam ca pot sa parcurg nici macar jumatate. 100 kilometri? Nici nu visam. Ideea, insa, mi-a suras de la bun inceput. Prima parte, cu toate ca eram odihnita, a fost destul de grea, am indurat frigul si vantul destul de dur. Mai tarziu a fost mai bine, caci soarele ne-a fost prieten o buna bucata de vreme.
Mie, personal, acest maraton mi-a oferit o lectie de viata. Mi-am depasit limitele impuse de psihicul meu, am putut mai mult decat cred eu ca pot. A fost un moment in care m-am oprit din mers intr-o serpentina, am urlat " Nu mai pot! " si am mers mai departe. Ca si in viata, cand simti ca nu mai poti, cand totul pare ca se imbulzeste in fata ta, mai gasesti in tine o farama de resursa care te conduce catre reusita. Tind sa cred ca imposibilul nu exista si ca tintele la care nici nu indraznim sa visam pot fi atinse, indepartand zidurile mentale si...incercand sa obtinem acel ceva.
Am intalnit oameni minunati, plini de culori in sufletele lor, ne-am sprijinit reciproc pe tot parcursul maratonului. Am sa raman cu o amintire minunata, cu o experienta cu care nu multa lume se poate lauda. O sa am ce povesti copiilor si nepotilor.
Culmea, la finalul maratonului, ajunsa la destinatia prestabilita, n-am simtit gustul victoriei, ci ca se poate si mai mult. Desigur, nu si in momentele acelea, dar pe viitor doresc o experienta mai dura. Deci, limitele exista doar in mintile noastre, ele pot fi inlaturate doar incercand. Nu poti reusi fara sa incerci!
Oameni buni, suntem in stare de orice! Eu ma mandresc cu aceasta recenta experienta si o astept pe urmatoarea in care voi fi si mai aproape de imposibil.Viata este o continua provocare si tocmai acest lucru o face fascinanta. Pe aceasta cale, ii multumesc in mod special, organizatorului. Luiza Ionescu