Multumesc, om drag!

Azi, multumesc! Multumesc ca ma simt iubita, indragita. Multumesc ca am aproape oameni dragi sufletului meu. Multumesc pentru dovezile voastre de iubire. Consider ca in viata, cel mai mare noroc nu sunt banii, ci sa ai oameni care sa te iubeasca si pe care sa-i iubesti. Da, am oameni care atunci cand ii vad, cand imi pasesc pragul casei imi lumineaza ziua. Imbratisarile si zambetele voastre imi hranesc sufletul si ma indeamna sa fiu din ce in ce mai buna. Am langa mine oameni care nu ma judeca, ei doar ma iubesc. Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt cei mai buni.
M-am gandit pentru cateva secunde cum ar fi daca nu as avea langa mine toti acesti oameni dragi. Raspunsul...o viata gaunoasa. Ma simt norocoasa si binecuvantata ca va am. Nu trebuie sa va numesc in scris, voi va stiti. Sunteti precum un bulgare de lumina in sufletul meu. Va multumesc ca va am! Luiza Ionescu

Bumerangul

Da, cred in omenie! Cred in jocul cu bumeranguri. Suntem exact ceea ce gandim, ce spunem si ce facem. Semeni rautate...culegi rautate! Semeni bunatate...culegi frumosul si seninul.

Recent, mi s-a dovedit a nu stiu cata oara ca omenia invinge. Succesul unei rautati dureaza o clipa, Succesul unei fapte bune dureaza o viata. Bunatatea, omenia, pur si simplu, ne ajuta sa ducem o viata onorabila si luminata.

O fapta rea devine un bumerang. Sti cand il arunci, te bucuri o clipa. Dar bumerangul se intoarce cand nu te astepti si te loveste din plin, si doare mai tare decat cel pe care l-ai aruncat.

Tind sa cred ca oamenii rautaciosi, falsi, clevetitori nu sunt in pace cu ei insisi. Au parte de momente de frustrari, de zbuciumuri interioare, sunt invidiosi si, de multe ori sunt condusi de o ambitie prosteasca. Da, acesti oameni nu trebuie urati, ci trebuie sa ne fie mila de ei.

Pentru o fapta nedreapta asupra noastra, nu trebuie sa ne razbunam. Nu uitati de bumerang! Orice fapta rea sau buna...va fi rasplatita asa cum se cuvine. Viata ne si rasplateste, dar ne si pedepseste.

Suntem ceea ce daruim!  Luiza Ionescu

Grea e omenia!

Uneori, simt ca fiintele umane lasa de dorit. Uneori, simt ca nu mai iubesc oamenii, parca toti sunt o apa si-un pamant. Lucrul acesta nu mai imi provoaca durere de mult, ci doar scarba. Vad oameni in jurul meu oameni care se preteaza ala orice, fara sa aibe ceva de castigat din asta. Oamenii au devenit rai, lipsiti de scrupule, mincinosi, lacomi, ipocriti, oportunisti, constiinta nu mai au de mult...daca au avut vreodata. Sunt acoperiti de atat de multe masti, incat nici ei nu mai stiu care e fata lor reala.
Uneori, oamenii se prefac buni. Asta chiar e infiorator. Este culmea rautatii. Azi, rautatea a ajuns sa fie o stare de normalitate.Oamenii au uitat sa isi bucure inima. Isi hranesc ego-ul.
Exagerez daca spun ca un barbat care se preteaza la a se culca cu o femeie pentru care nu simte nimic, ba chiar o considera urata...doar pentru o placere de moment (desi nu stiu unde ar mai fi placerea) ...e un barbat josnic?
Exagerez daca spun ca omul care face complimente "mascate" nu valoreaza doi lei?
Exagerez daca sunt de parere ca oamenii mandrii, infatuati, care cred ca valoreaza mai mult decat altii...sunt demni de mila?
Dupa ce interactionez cu cineva, dupa o scurta conersatie...ajung sa ma intreb daca interlocutorul meu a fost real sau si-a folosit una din masti.
Cred ca a fi om de valoare nu presupune "briz-brizuri", inseamna sa fii OM.
Cum eu sunt o visatoare...culmea, inca reusesc sa mai fiu...fac apel la OAMENI...sa nu se schimbe, ca ceilalti sa se loveasca de OMENIE...si sa se molipseasca. Luiza Ionescu

E povestea mea, nu a ta!

M-am saturat ca lumea sa stie ce-i mai bine pentru mine. M-am saturat sa aud lucruri de genul "Nu esti in stare sa-ti gasesti un baiat!" , "esti ghinionista in dragoste!" , "O sa iasa soarele si pe strada ta!"  sau "Esti cam pretentioasa!". M-am saturat de oamenii astia marunti si de afirmatiile lor referitoare la viata mea. Se pare ca nu ii pot oprii de la astfel de afirmatii,multi dintre ei dandu-si cu parerea fara sa fie intrebati, multi vorbesc "aiurea in tramvai", fara sa aiba habar la ce le iese din gura.

Buna sau rea, fericita sau mai putin fericita, este vorba despre propria mea poveste pe care mi-o creez singura. Ce-i drept, uneori lucrurile se mai intampla si fara voia mea. Dar povestea mea ramane a mea si consider ca nu am nevoie de un critic asupra "operei" mele. Eu sunt cea care ma suport de dimineata pana seara si in timpul noptii.

Si daca pana acum nu mi-am gasit un tovaras de viata, nu inseamna ca nu-mi doresc sau ca sunt pretentioasa. Ci, pur si simplu, aleg sa nu traiesc nimic care sa fie in contradictie cu trairile mele interioare. Nu pot sa aleg sa traiesc anumite "lucruri" doar pentru ca sunt firesti in ochii societatii.Eu am firescul meu, ma ghidez intotdeauna dupa vocea interioara, nu dupa "ca asa e normal" si gata, lumea sa zica " in sfarsit...a intrat in normalitate".

Nu sunt robot, nu pot sa traiesc dupa psihologia altora. Nu accept nimic din ce mi se impune din exterior, nimic din ce nu e in concordanta cu sufletul meu.

Aleg sa fiu onesta fata de sufletul meu, sa iubesc asa cum are nevoie sufletul meu sa iubeasca!

Sa stopam sentimentele meschine!

E timpul sa invat ca a purta ura cuiva sau a fi invidios nu are niciun rost. Acestea sunt sentimente meschine ce ne invrajbeaza sufletul, singurul rezultat fiind acela de a ne indeparta de oameni. Ura si invidia sunt sentimente ce ne face sa ne irosim timpul, sa-l "stricam". Si chiar daca cineva ne-a ranit, nu trebuie sa raspundem cu ura. Asta ar arata cat de limitati suntem in gandire. Cand cineva te raneste...nu trebuie decat sa te indepartezi pentru a te elibera de acea energie negativa, ca sa-ti fie bine.

Daca invidiezi fara motiv inseamna ca esti un om marunt. Invidia iti arata ceea ce tu nu ai reusit. Si nu ca nu ai fi putut, ci doar ai fost preocupat cu sentimentele astea meschine. Invidia este o durere.Te face sa te opresti din ceea ce tu vrei sa construiesti, privind pe altcineva bucurandu-se. invidia si ura nu inseamna decat auto-pedepsire.

In loc sa invidiezi, admira si apreciaza in aceeasi masura,urmeaza-ti propriul destin, fara a te lasa preocupat de norocul altora. Tu il ai pe al tau.

Chiar si pe cei care tu ii invidiezi ii mai urmareste umbra, dar tu nu o vezi. Tu ai partea ta de umbra, cat si de soare.Nu-ti compara viata cu a altora! Pentru ca traiectoriile noastre sunt diferite. Preocupa-te de soarele tau! Intrece-te cu tine insuti!

Inima vindecata

Si simt cum ma vindec. Aproape ca m-am si vindecat. A trecut durerea apasatoare ce ma facea sa cred ca n-am sa mai pot iubii vreodata. Durerea ma mintea ca lumea se opreste la tine. Sau poate ca asa a fost...atunci, pentru ca durerea si gandurile de atunci au fost reale. Iubirea mea pentru tine, dezamagirea, durerea, regretul, gandurile si plansul au fost reale. In mine, insa, au ramas resturi de atunci...resturi de sentimente. In mine se mai vorbeste si astazi de tine, dar din ce in ce mai rar. Reusesc sa fiu EU si fara tine si chiar mai bine fara tine. Sau asa imi place sa cred!

Si ce e mai grozav din toate acestea...este ca m-am vindecat singura...si chiar e o realizare!Nu m-am aruncat in bratele nimanui, amagindu-ma ca, astfel, te voi uita.Mi-am acceptat situatia, a trebuit sa ma inarmez cu o doza mare de rabdare si cu ganduri optimiste, chiar daca picam deseori in paharul cu melancolie...chiar daca, la fel de des, ma sufocam in suspine. Se spune ca despartirea este o parte din moarte. perfect de acord. Am trait pe propria piele aceasta stare. Ruptura de tine ma facea sa ma simt bolnava. In  timp, ma obisnuisem cu durerea...devenise o durere calma...

Desi nu mai credeam in dragoste, astazi, mai mult ca niciodata,cred in ea si cred ca o voi intalni. Imi traiesc zilele fara sa ma gandesc prea mult la ea. Pentru ca stiu ca va sosii la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu.

Si, iata, viata,ca am trecut peste cosmar! Nu l-am uitat definitiv. As cere imposibilul! A fost greu, a fost un proces de vindecare ce a durat cam mult,  ce-i drept. Dar, consider ca m-am vindecat in mod intelept.

De-abia astazi am ajuns la ziua in care imi iau adio, cu adevarat, de la tine.De-abia de astazi ma pot ancora si imi pot deschide bratele in fata unor noi vise, sperante, zambete. De astazi, deschid lacatele inimii mele!

Coloreaza-ti viata!

CULOAREA inseamna vis, speranta, zambet, lumina, bucurie, iubire, stare de indragostire, recunostiinta, apreciere, pasiune, generozitate.Avem nevoie de culori pentru ca ele ne indeamna sa gandim liber.Cu ajutorul lor putem exprima cel mai bine ceea ce simtim.Fara culoare...parca nu exista viata.
Culorile salasluiesc in fiecare dintre noi, dar nu toti reusim sa le scoatem la iveala fie din teama, fie din experiente care si-au pus o amprenta gri in sufletul nostru...Si nu ne trebuie decat putin curaj pentru a ajunge la lumina.
Sterge tonurile de gri din viata ta si aprinde culorile ce salasluiesc in tine!Descopera-ti culorile si deseneaza-ti viata!Acum, nu maine, nu dupa Craciun, nu la anul...ACUM!

Ignorantule!

De ce,daca nu gandim la fel,trebuie sa fii impotriva gandurilor si parerilor mele?De ce,daca eu simt ceva,tu trebuie sa comentezi asupra simtamintelor mele?Iti poti exprima opinia,fara sa o ataci pe a mea,fara sa spui "nu sunt de acord".Ce satisfactie obtii,fiind mereu impotriva?Ai falsa impresie ca vii cu niste corectari,ai falsa senzatie ca nimeni nu le stie mai bine decat tine.

Exista o categorie de oameni,care,atunci cand se simt in vreun con de umbra,ies in evidenta prin afirmatia "Nu sunt de acord!".Acesti ignoranti,caci despre ei vorbesc,se identifica foarte usor.Ei,tot timpul,neaga,refuza si contesta,vor sa isi impuna propriul punct de vedere.

Ignorantule,se pare,ca nu ai auzit de procesul psihic,numit perceptie.Rumeg totul prin organele de simt.Suntem oameni,si,din fericire,diferiti.Perceptiile noastre pot fi diferite.Diferite...si cu toate acestea,toate adevarate.Pentru ca fiecare are adevarul lui,in functie de ceea ce traieste,in functie de emotiile fiecaruia.

Si-atunci...cum sa nu fii de acord cu perceptia mea?Cum iti permiti sa spui ca nu esti de acord cu trairile si realitatea mea?

O clipa...o viata!

                                                                           Clipa vietii

Da,poti trai o viata lunga,dar asta nu inseamna,neaparat ca ai trait cu adevarat.Poti trai o clipa plina,intensa...si sa simti ca ea reprezinta intreaga ta viata.Indiferent unde te aflii acum,poti ramane setat la o singura pagina,la pagina in care ai simtit ca traiesti din plin,la pagina in care le-ai simtit pe toate,unde ti-a vibrat toata fiinta.Poti ramane setat la o iubire veche,dar atat de prezenta in sufletul tau,poti ramane setat la o singura noapte de dragoste...si exemplele pot continua.

Fiecaruia ne raman in suflet,inradacinate,momentele intense...atat de scurte si trecatoare.

Se spune ca in viata traiesti o singura iubire,iar cele care o urmeaza se numesc amagiri.Noi,oamenii,ne autoamagim.Preferam asa...sa ascundem adevarul din inima noastra si sa traim in uitare si amagire.

Si chiar daca viata merge mai departe,sufletul nu uita,va rasfoi cartea vietii...si va ajunge tot la pagina unde a trait...clipa vietii.

Alaturi de tine...barbate!

                  E vreo problema in a vrea sa raman singura? Te intereseaza pe tine de ce nu am partener? E vreo problema in a-mi dori libertate deplina? Nu mai vreau sa fiu ingradita, conditionata...

Din cauza ta, barbate, nu mai cred in relatii de vis, in iubire sincera si pura. Alaturi de tine, barbate, nu mi-am putut urma visele in directii ce-mi intregeau sufletul. Alaturi de tine nu puteam dansa, pentru ca tie nu ti se potrivea. Alaturi de tine nu puteam purta slip tanga, la plaja, din nu stiu ce motive. Alaturi de tine, daca un alt barbat se uita la mine, eu eram de vina. Alaturi de tine, nu aveam cu cine-mi bea cafeaua dimineata, motivul fiind ca tu nu consumai. Alaturi de tine, m-am indepartat de persoane dragi . Alaturi de tine, nu m-am simtit frumoasa pentru ca ai avut grija sa ma simt un nimic. Nu stiam sa gatesc, deci nu eram "buna la casa omului", dar nu te deranjai sa gatim vreodata impreuna. Alaturi de tine, muzica pe care o ascultam cu drag, era plictisitoare.Alaturi de tine, nu mai vedeai motive sa-mi faci mici bucurii, marunte, care nu costau nimic, considerai ca astfel de gesturi se fac doar la inceput. Alaturi de tine, eu eram cea vinovata cand te trezeam noaptea pentru ca nu-ti mai suportam sforaitul. Eram de vina ca iti stricam somnul dulce, in timp ce eu nu puteam dormi. Alaturi de tine, daca aveam momente de gelozie ,eram nebuna. Iti uitai propriile crize, colosale chiar, de gelozie.

Si uite asa...in tot acest timp, tu ti-ai trait viata dupa propriile reguli, iar eu...si eu, alaturi de tine, pe langa tine...uitand de ale mele reguli.

Si-acum barbate...ce motive imi mai raman sa raman alaturi de tine? Mi-ai spus ca eu te-am pierdut pentru ca mi-a placut sa "umblu". Dar, o clipa nu te-ai gandit si la fericirea mea. Nu am umblat, ci doar cautam cu inima pe cineva care sa ma vada cu adevarat, asa cum sunt. Pentru ca tu, dupa atata timp alaturi de mine, nu ti -ai dat seama cat de minunata sunt.

Ma intunec!

                     Ma intunec!Sunt de vina...

Iarasi ma intunec.Iar am crezut in visele mele.M-am temut,am incercat sa-mi tin in frau asteptarile...apoi am crezut k voi reusi...am crezut pana cand am simtit primul fior al dezamagirii,din nou...Ma intunec usor,ma apasa...si nu stiu cine e vinovat.Eu sau el?Oare sunt victima Universului,ce cuprinde oameni fara suflet?!

        

                                   Nu lasa pe nimeni sa devina Universul tau,

                                   Caci asta doare,raneste,distruge…

                                  Nu ai fi decat un covor calcat in picioare

                                  Tu ai fi singurul vinovat pentru ca ai sperat,pentru cai ti-ai dorit

                                 Tu ai fi singurul vinovat pentru ca ai ceea ce ei nu mai au de mult,

                                 Esti vinovat pentru ca ai suflet…

                                  Esti vinovat pentru ca nu poti fi ca ei,pentru ca nu esti de piatra.

                               Esti vinovat pentru ca sufletul ti se zbate si nu poate accepta!

                               Esti vinovat si-ti meriti zbuciumul launtric…

                               Esti vinovat pentru ca ai crezut in ce nu mai exista de mult…  

                                  

Ma numesc Luiza Ionescu,si administrez pagina"ganduri colorate" pe facebook. De ceva timp a inceput sa incolteasca in mine ideea de a-mi impartasi gandurile colorate unui public mai numeros. Numai bine!:)