Grea e omenia!

Uneori, simt ca fiintele umane lasa de dorit. Uneori, simt ca nu mai iubesc oamenii, parca toti sunt o apa si-un pamant. Lucrul acesta nu mai imi provoaca durere de mult, ci doar scarba. Vad oameni in jurul meu oameni care se preteaza ala orice, fara sa aibe ceva de castigat din asta. Oamenii au devenit rai, lipsiti de scrupule, mincinosi, lacomi, ipocriti, oportunisti, constiinta nu mai au de mult...daca au avut vreodata. Sunt acoperiti de atat de multe masti, incat nici ei nu mai stiu care e fata lor reala.
Uneori, oamenii se prefac buni. Asta chiar e infiorator. Este culmea rautatii. Azi, rautatea a ajuns sa fie o stare de normalitate.Oamenii au uitat sa isi bucure inima. Isi hranesc ego-ul.
Exagerez daca spun ca un barbat care se preteaza la a se culca cu o femeie pentru care nu simte nimic, ba chiar o considera urata...doar pentru o placere de moment (desi nu stiu unde ar mai fi placerea) ...e un barbat josnic?
Exagerez daca spun ca omul care face complimente "mascate" nu valoreaza doi lei?
Exagerez daca sunt de parere ca oamenii mandrii, infatuati, care cred ca valoreaza mai mult decat altii...sunt demni de mila?
Dupa ce interactionez cu cineva, dupa o scurta conersatie...ajung sa ma intreb daca interlocutorul meu a fost real sau si-a folosit una din masti.
Cred ca a fi om de valoare nu presupune "briz-brizuri", inseamna sa fii OM.
Cum eu sunt o visatoare...culmea, inca reusesc sa mai fiu...fac apel la OAMENI...sa nu se schimbe, ca ceilalti sa se loveasca de OMENIE...si sa se molipseasca. Luiza Ionescu