De
ce,daca nu gandim la fel,trebuie sa fii impotriva gandurilor si parerilor
mele?De ce,daca eu simt ceva,tu trebuie sa comentezi asupra simtamintelor
mele?Iti poti exprima opinia,fara sa o ataci pe a mea,fara sa spui "nu
sunt de acord".Ce satisfactie obtii,fiind mereu impotriva?Ai falsa
impresie ca vii cu niste corectari,ai falsa senzatie ca nimeni nu le stie mai
bine decat tine.
Exista
o categorie de oameni,care,atunci cand se simt in vreun con de umbra,ies in
evidenta prin afirmatia "Nu sunt de acord!".Acesti ignoranti,caci
despre ei vorbesc,se identifica foarte usor.Ei,tot timpul,neaga,refuza si
contesta,vor sa isi impuna propriul punct de vedere.
Ignorantule,se
pare,ca nu ai auzit de procesul psihic,numit perceptie.Rumeg totul prin
organele de simt.Suntem oameni,si,din fericire,diferiti.Perceptiile noastre pot
fi diferite.Diferite...si cu toate acestea,toate adevarate.Pentru ca fiecare
are adevarul lui,in functie de ceea ce traieste,in functie de emotiile
fiecaruia.
Si-atunci...cum
sa nu fii de acord cu perceptia mea?Cum iti permiti sa spui ca nu esti de acord
cu trairile si realitatea mea?