Multumesc, om drag!

Azi, multumesc! Multumesc ca ma simt iubita, indragita. Multumesc ca am aproape oameni dragi sufletului meu. Multumesc pentru dovezile voastre de iubire. Consider ca in viata, cel mai mare noroc nu sunt banii, ci sa ai oameni care sa te iubeasca si pe care sa-i iubesti. Da, am oameni care atunci cand ii vad, cand imi pasesc pragul casei imi lumineaza ziua. Imbratisarile si zambetele voastre imi hranesc sufletul si ma indeamna sa fiu din ce in ce mai buna. Am langa mine oameni care nu ma judeca, ei doar ma iubesc. Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt cei mai buni.
M-am gandit pentru cateva secunde cum ar fi daca nu as avea langa mine toti acesti oameni dragi. Raspunsul...o viata gaunoasa. Ma simt norocoasa si binecuvantata ca va am. Nu trebuie sa va numesc in scris, voi va stiti. Sunteti precum un bulgare de lumina in sufletul meu. Va multumesc ca va am! Luiza Ionescu

Bumerangul

Da, cred in omenie! Cred in jocul cu bumeranguri. Suntem exact ceea ce gandim, ce spunem si ce facem. Semeni rautate...culegi rautate! Semeni bunatate...culegi frumosul si seninul.

Recent, mi s-a dovedit a nu stiu cata oara ca omenia invinge. Succesul unei rautati dureaza o clipa, Succesul unei fapte bune dureaza o viata. Bunatatea, omenia, pur si simplu, ne ajuta sa ducem o viata onorabila si luminata.

O fapta rea devine un bumerang. Sti cand il arunci, te bucuri o clipa. Dar bumerangul se intoarce cand nu te astepti si te loveste din plin, si doare mai tare decat cel pe care l-ai aruncat.

Tind sa cred ca oamenii rautaciosi, falsi, clevetitori nu sunt in pace cu ei insisi. Au parte de momente de frustrari, de zbuciumuri interioare, sunt invidiosi si, de multe ori sunt condusi de o ambitie prosteasca. Da, acesti oameni nu trebuie urati, ci trebuie sa ne fie mila de ei.

Pentru o fapta nedreapta asupra noastra, nu trebuie sa ne razbunam. Nu uitati de bumerang! Orice fapta rea sau buna...va fi rasplatita asa cum se cuvine. Viata ne si rasplateste, dar ne si pedepseste.

Suntem ceea ce daruim!  Luiza Ionescu

Grea e omenia!

Uneori, simt ca fiintele umane lasa de dorit. Uneori, simt ca nu mai iubesc oamenii, parca toti sunt o apa si-un pamant. Lucrul acesta nu mai imi provoaca durere de mult, ci doar scarba. Vad oameni in jurul meu oameni care se preteaza ala orice, fara sa aibe ceva de castigat din asta. Oamenii au devenit rai, lipsiti de scrupule, mincinosi, lacomi, ipocriti, oportunisti, constiinta nu mai au de mult...daca au avut vreodata. Sunt acoperiti de atat de multe masti, incat nici ei nu mai stiu care e fata lor reala.
Uneori, oamenii se prefac buni. Asta chiar e infiorator. Este culmea rautatii. Azi, rautatea a ajuns sa fie o stare de normalitate.Oamenii au uitat sa isi bucure inima. Isi hranesc ego-ul.
Exagerez daca spun ca un barbat care se preteaza la a se culca cu o femeie pentru care nu simte nimic, ba chiar o considera urata...doar pentru o placere de moment (desi nu stiu unde ar mai fi placerea) ...e un barbat josnic?
Exagerez daca spun ca omul care face complimente "mascate" nu valoreaza doi lei?
Exagerez daca sunt de parere ca oamenii mandrii, infatuati, care cred ca valoreaza mai mult decat altii...sunt demni de mila?
Dupa ce interactionez cu cineva, dupa o scurta conersatie...ajung sa ma intreb daca interlocutorul meu a fost real sau si-a folosit una din masti.
Cred ca a fi om de valoare nu presupune "briz-brizuri", inseamna sa fii OM.
Cum eu sunt o visatoare...culmea, inca reusesc sa mai fiu...fac apel la OAMENI...sa nu se schimbe, ca ceilalti sa se loveasca de OMENIE...si sa se molipseasca. Luiza Ionescu

E povestea mea, nu a ta!

M-am saturat ca lumea sa stie ce-i mai bine pentru mine. M-am saturat sa aud lucruri de genul "Nu esti in stare sa-ti gasesti un baiat!" , "esti ghinionista in dragoste!" , "O sa iasa soarele si pe strada ta!"  sau "Esti cam pretentioasa!". M-am saturat de oamenii astia marunti si de afirmatiile lor referitoare la viata mea. Se pare ca nu ii pot oprii de la astfel de afirmatii,multi dintre ei dandu-si cu parerea fara sa fie intrebati, multi vorbesc "aiurea in tramvai", fara sa aiba habar la ce le iese din gura.

Buna sau rea, fericita sau mai putin fericita, este vorba despre propria mea poveste pe care mi-o creez singura. Ce-i drept, uneori lucrurile se mai intampla si fara voia mea. Dar povestea mea ramane a mea si consider ca nu am nevoie de un critic asupra "operei" mele. Eu sunt cea care ma suport de dimineata pana seara si in timpul noptii.

Si daca pana acum nu mi-am gasit un tovaras de viata, nu inseamna ca nu-mi doresc sau ca sunt pretentioasa. Ci, pur si simplu, aleg sa nu traiesc nimic care sa fie in contradictie cu trairile mele interioare. Nu pot sa aleg sa traiesc anumite "lucruri" doar pentru ca sunt firesti in ochii societatii.Eu am firescul meu, ma ghidez intotdeauna dupa vocea interioara, nu dupa "ca asa e normal" si gata, lumea sa zica " in sfarsit...a intrat in normalitate".

Nu sunt robot, nu pot sa traiesc dupa psihologia altora. Nu accept nimic din ce mi se impune din exterior, nimic din ce nu e in concordanta cu sufletul meu.

Aleg sa fiu onesta fata de sufletul meu, sa iubesc asa cum are nevoie sufletul meu sa iubeasca!

Sa stopam sentimentele meschine!

E timpul sa invat ca a purta ura cuiva sau a fi invidios nu are niciun rost. Acestea sunt sentimente meschine ce ne invrajbeaza sufletul, singurul rezultat fiind acela de a ne indeparta de oameni. Ura si invidia sunt sentimente ce ne face sa ne irosim timpul, sa-l "stricam". Si chiar daca cineva ne-a ranit, nu trebuie sa raspundem cu ura. Asta ar arata cat de limitati suntem in gandire. Cand cineva te raneste...nu trebuie decat sa te indepartezi pentru a te elibera de acea energie negativa, ca sa-ti fie bine.

Daca invidiezi fara motiv inseamna ca esti un om marunt. Invidia iti arata ceea ce tu nu ai reusit. Si nu ca nu ai fi putut, ci doar ai fost preocupat cu sentimentele astea meschine. Invidia este o durere.Te face sa te opresti din ceea ce tu vrei sa construiesti, privind pe altcineva bucurandu-se. invidia si ura nu inseamna decat auto-pedepsire.

In loc sa invidiezi, admira si apreciaza in aceeasi masura,urmeaza-ti propriul destin, fara a te lasa preocupat de norocul altora. Tu il ai pe al tau.

Chiar si pe cei care tu ii invidiezi ii mai urmareste umbra, dar tu nu o vezi. Tu ai partea ta de umbra, cat si de soare.Nu-ti compara viata cu a altora! Pentru ca traiectoriile noastre sunt diferite. Preocupa-te de soarele tau! Intrece-te cu tine insuti!

Inima vindecata

Si simt cum ma vindec. Aproape ca m-am si vindecat. A trecut durerea apasatoare ce ma facea sa cred ca n-am sa mai pot iubii vreodata. Durerea ma mintea ca lumea se opreste la tine. Sau poate ca asa a fost...atunci, pentru ca durerea si gandurile de atunci au fost reale. Iubirea mea pentru tine, dezamagirea, durerea, regretul, gandurile si plansul au fost reale. In mine, insa, au ramas resturi de atunci...resturi de sentimente. In mine se mai vorbeste si astazi de tine, dar din ce in ce mai rar. Reusesc sa fiu EU si fara tine si chiar mai bine fara tine. Sau asa imi place sa cred!

Si ce e mai grozav din toate acestea...este ca m-am vindecat singura...si chiar e o realizare!Nu m-am aruncat in bratele nimanui, amagindu-ma ca, astfel, te voi uita.Mi-am acceptat situatia, a trebuit sa ma inarmez cu o doza mare de rabdare si cu ganduri optimiste, chiar daca picam deseori in paharul cu melancolie...chiar daca, la fel de des, ma sufocam in suspine. Se spune ca despartirea este o parte din moarte. perfect de acord. Am trait pe propria piele aceasta stare. Ruptura de tine ma facea sa ma simt bolnava. In  timp, ma obisnuisem cu durerea...devenise o durere calma...

Desi nu mai credeam in dragoste, astazi, mai mult ca niciodata,cred in ea si cred ca o voi intalni. Imi traiesc zilele fara sa ma gandesc prea mult la ea. Pentru ca stiu ca va sosii la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu.

Si, iata, viata,ca am trecut peste cosmar! Nu l-am uitat definitiv. As cere imposibilul! A fost greu, a fost un proces de vindecare ce a durat cam mult,  ce-i drept. Dar, consider ca m-am vindecat in mod intelept.

De-abia astazi am ajuns la ziua in care imi iau adio, cu adevarat, de la tine.De-abia de astazi ma pot ancora si imi pot deschide bratele in fata unor noi vise, sperante, zambete. De astazi, deschid lacatele inimii mele!

Coloreaza-ti viata!

CULOAREA inseamna vis, speranta, zambet, lumina, bucurie, iubire, stare de indragostire, recunostiinta, apreciere, pasiune, generozitate.Avem nevoie de culori pentru ca ele ne indeamna sa gandim liber.Cu ajutorul lor putem exprima cel mai bine ceea ce simtim.Fara culoare...parca nu exista viata.
Culorile salasluiesc in fiecare dintre noi, dar nu toti reusim sa le scoatem la iveala fie din teama, fie din experiente care si-au pus o amprenta gri in sufletul nostru...Si nu ne trebuie decat putin curaj pentru a ajunge la lumina.
Sterge tonurile de gri din viata ta si aprinde culorile ce salasluiesc in tine!Descopera-ti culorile si deseneaza-ti viata!Acum, nu maine, nu dupa Craciun, nu la anul...ACUM!