Pornesc
de la "vorba" lui Socrate: "Omul este singurul fauritor al
existentei sale !". Cred ca fericirea este o alegere, suntem ceea ce vrem
noi sa fim. Pentru cei mai multi dintre noi, fericirea reprezinta un scop in
viata, un ideal. Ce trist...Fericirea o traim zi de zi, clipa de clipa.
Fericirea e gustata numai de oamenii cu suflet bun, doar ei stiu sa puna pret
pe ceea ce conteaza, cu adevarat, in viata.
Imi e
suficient sa-mi imbratisez mama in unele momente si sa simt cum ma coplesesc de
fericire. Este un gest instinctual, ce provine din inima. Inima...caci ea este
centrul existentei noastre.
Imi e suficient ca persoana iubita sa ma
stranga de mana intr-un moment oarecare, neasteptat si sa simt cum ma coplesesc
de emotie.
Sunt
fericita cand imi alint catelul, acesta rasplatindu-ma cu o codita vanturata in
stanga si in dreapta si cu cea mai blajina privire din lume.
Sunt
fericita cand pot sa-mi ajut semenii. Nu conteaza cu ce, ci ca ajut!
Fericirea
poate insemna si o familie alaturi de tine, unita, calda...
Sunt
convinsa ca fericirile noastre, de pana acum, sunt in numar mai mare decat
tristetile.
Oamenii
se pierd pe ei insisi, zbatandu-se pentru a fi fericiti...pentru ca nu stiu
unde si cum sa gaseasca fericirea. Trebuie sa nu dorim niciodata sa fim
altcineva, decat ceea ce suntem. Poate, atunci, vom reusi sa privim in jurul
nostru cu mai multa iubire.
Fericirea
sta in simturi, inima stie sa zambeasca, dar noi nu o lasam. De noi insine
depinde fericirea. Ea poate fi si o arta, trebuie doar sa stim cu ce sa o
impodobim.
Fericirea
nu ne-o va da nimeni, daca noi nu stim sa o luam. Luiza Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu