Noi,
oamenii, suntem emotii, vibratii, sentimente. Ne-am gandit vreodata la ceea ce
suntem noi, de fapt? Sentimentele ne definesc, sunt doar ale noastre. Ele ard
inauntrul nostru, ele parca razbat prin porii nostri. Sentimentele sunt cele
care ne apasa, atarna greu si, de cele mai multe ori, ne prefacem ca nu le
avem.
Am ajuns
sa ne ascundem sentimentele din cauza dezamagirilor ce vin din exterior. Nu ne
mai permitem sa traim emotii, pentru a nu fi nevoiti sa platim pentru ele.
Putem avea cele mai delicate sentimente...ajungem sa le punem un lacat mic si
le ascundem intr-un colt al inimii...pe undeva. Le transformam in profanari
pentru ca necinstea, batjocura, lipsa de respect, dezonoarea, indiferenta...au ajuns sacre
in zilele noastre.
Dar...exista
o memorie a sentimentelor, a celor nobile, ce incearca sa revina din coltul
uitat al inimii. Acestea sunt in discordanta cu cele ce au pus stapanire acum
pe suflet. Si totusi...sentimentele delicate prind, iarasi, muguri, si reusesc
sa inlature pangaririle si tot ceea ce este fals si inutil. Sentimentul este
greu…dar supravietuieste! Luiza Ionescu