Pe cat de dura...pe atat de frumoasa a fost, pentru mine, experienta maratonului Ploiesti - Brasov, o campanie impotriva sedentarismului. Cand am pornit in acest maraton, nu ma gandeam ca pot sa parcurg nici macar jumatate. 100 kilometri? Nici nu visam. Ideea, insa, mi-a suras de la bun inceput. Prima parte, cu toate ca eram odihnita, a fost destul de grea, am indurat frigul si vantul destul de dur. Mai tarziu a fost mai bine, caci soarele ne-a fost prieten o buna bucata de vreme.
Mie, personal, acest maraton mi-a oferit o lectie de viata. Mi-am depasit limitele impuse de psihicul meu, am putut mai mult decat cred eu ca pot. A fost un moment in care m-am oprit din mers intr-o serpentina, am urlat " Nu mai pot! " si am mers mai departe. Ca si in viata, cand simti ca nu mai poti, cand totul pare ca se imbulzeste in fata ta, mai gasesti in tine o farama de resursa care te conduce catre reusita. Tind sa cred ca imposibilul nu exista si ca tintele la care nici nu indraznim sa visam pot fi atinse, indepartand zidurile mentale si...incercand sa obtinem acel ceva.
Am intalnit oameni minunati, plini de culori in sufletele lor, ne-am sprijinit reciproc pe tot parcursul maratonului. Am sa raman cu o amintire minunata, cu o experienta cu care nu multa lume se poate lauda. O sa am ce povesti copiilor si nepotilor.
Culmea, la finalul maratonului, ajunsa la destinatia prestabilita, n-am simtit gustul victoriei, ci ca se poate si mai mult. Desigur, nu si in momentele acelea, dar pe viitor doresc o experienta mai dura. Deci, limitele exista doar in mintile noastre, ele pot fi inlaturate doar incercand. Nu poti reusi fara sa incerci!
Oameni buni, suntem in stare de orice! Eu ma mandresc cu aceasta recenta experienta si o astept pe urmatoarea in care voi fi si mai aproape de imposibil.Viata este o continua provocare si tocmai acest lucru o face fascinanta. Pe aceasta cale, ii multumesc in mod special, organizatorului. Luiza Ionescu
miercuri, 27 martie 2013
miercuri, 20 martie 2013
Putin, dar atent
Nu vreau
mult, dar nu pot sa ma multumesc nici cu putin. Nu sunt pretentioasa, dar stiu
ce nu vreau. In ceea ce privesc oamenii de langa mine, prefer putini si de
calitate. In ceea ce priveste un cuplu, prefer sa fiu singura...decat singura
in doi. Pot accepta si compromisuri, dar doar atat cat sufletul meu sa fie
impacat.
Calitatea
vietii noastre, pe langa propriile fapte, incepe cu oamenii de langa noi. pe
care-i putem alege. Oamenii frumosi, deosebiti pot avea un impact pozitiv in
viata noastra. Si n-am sa spun ce inseamna frumos sau deosebit pentru ca
fiecare dintre noi intelegem diferit aceste aspecte, definitiile sunt
diferite...in functie de noi. Esential este sa avem langa noi oameni care ne
plac si pe care ii apreciem. Si asta este o forma a iubirii. Iubesc sa am
oameni frumosi langa mine, care ma influenteaza pozitiv si benefic, oameni pe
care ii aleg in preajma mea si care ma aleg, la randul lor. Fara aceasta forma
a iubirii nu putem fi multumiti de viata noastra. Banii nu hranesc sufletul, in
schimb, oamenii, da!
Tie, om
drag, iti multumesc ca stii sa fii langa mine! Luiza Ionescu
duminică, 10 martie 2013
Familie
Privesc
niste fotografii...eu si-a mea familie...poze mai de demult, dintr-un trecut nu
foarte indepartat. Familie? Cand spun
" familie ", spun " intreg". Mi-e dor de-a mea
familie de odinioara...si de cele bune si de cele rele. Chiar daca ai mei
parinti merg pe drumuri separate, raman familia mea, doar ca...unitatea s-a
pierdut. A trecut ceva timp de cand dezbinarea a avut loc, m-am obisnuit de
mult cu ideea de a nu-mi mai vedea parintii impreuna, insa...mi-e dor, am un
dor atat de greu in suflet...Iubirea parintilor pntru noi, copiii nu a
disparut, insa nu mai este simtita ca inainte. Acel " tot " s-a
divizat si dezechilibrul s-a instalat. Am avut si eu un coltisor de dragoste,
de afectiune, de incredere, intelegere si toleranta unde imparteam bucuriile, supararile
si secrete.
Clar,
familia este o comoara nepretuita.
O familie
destramata este cel mai mare esec, ce frange destine. Mai stim, astazi, sa
construim o familie si sa o pastram? Nu-mi vine a scrie mai mult despre aceasta entitate, caci
aceasta se simte iar o explicare a ei devine de prisos. Luiza Ionescu
vineri, 1 martie 2013
Sufletul primaverii
Cand m-am
trezit, nu am dat importanta faptului ce este intai martie si ca a sosit
primavara. Motaind, inca, in pat, mi se parea inca o zi banala. Insa, in timp
ce ma trezeam, facand patul, ascultand muzica, primind si citind mesajele cu
urari frumoase, deschizand fereastra...lumina si caldura au patruns usor in
casa si in sufletul meu.
Da,
oameni dragi, primavara este un anotimp deosebit, il simti cu totul, nu doar il
vezi cu ochiul. Primavara iti intra in suflet. Gandurile bune incoltesc.
Infloresc fara voia mea. Ma inunda o stare asa de vioiciune, de bine, de
bucurie...parca primavara tocmai ce mi-a facut o declaratie de dragoste.
Nu
degeaba primavara este anotimpul renasterii, tot ce se afla in jurul nostru
prinde viata, si nu doar in natura. Si noi prindem viata. Momentele triste
palesc in fata acestei minuni...primavara, care inseamna caldura, zambet, culoare.
Primavara
ne invita la schimbari pozitive, atat in locuintele noastre, cat si in viata.
Miroase...a viata! Luiza Ionescu
sâmbătă, 23 februarie 2013
Picura cu ganduri...
Astazi,
am tras o privire in trecut. Si...mi s-a strans inima. Oare viata noastra
inseamna trecutul? Sunt momente unde mi-as dori sa ma intorc, daca trecutul
m-ar chema.Oare pentru ca nu intrezarim nimic bun in viitor, uitam motivele
pentru care am renuntat la anumite parti din viata noastra?
Sunt zile
in care las sa ploua cu ganduri peste mine. Oare vom stii vreodata ca prezentul
nostru este unul bun? Si ca alegerile noastre din trecut au fot bune? Exista
sentimentul ca astazi, puteai fi mai fericit, daca in trecut schimbai o
hotarare, alegeai ceva diferit sau renuntai la vreun orgoliu? Cred ca toti
caram cu noi o cutiuta cu regrete, mai mici sau mai mari...resemnati fiind
pentru ca nu avem incotro. Aceste sentimente nu sunt tocmai sanatoase pentru
corpul nostru emotional, insa sunt reale. Daca le ignoram, ne mintim pe noi
insine. Daca timpul nu poate fi dat inapoi, putem incerca sa invatam sa ne
ascultam cu atentie inima, sa meditam putin inaintea unei decizii, sa ne lipsim
de orgolii. A gresi e omeneste, dar de ce sa nu micsoram numarul greselilor si
regretelor?
Corect,
nu putem controla tot...dar tot ce vine de la noi, putem! Astazi, invat sa
pastrez ce e de pastrat Luiza Ionescu.
duminică, 17 februarie 2013
Eu si omenirea
Omenirea
se schimba, societatea se indreapta spre o anumita directie, dar nu stie
incotro....aceasta doar se indreapta. Omenirea parca se clatina si mintile
oamenilor sunt ametite. Lumii parca i-au dipsarut principiile, valorile s-au
disipat, interesele primeaza. Sunt oameni care au atat de multa frumusete in
sufletul lor, insa nimeni nu observa.
Nu ma
regasesc in lumea aceasta, simt ca nu apartin acestor vremuri. Am ajuns la
aceasta concluzie dupa multe lupte interioare, crezand ca exista ceva defect in
mine. Dar nu, nu am nimic defect in mine, ci doar functionez diferit. Si nu
blamez societatea, nu judec oamenii care sunt diferiti de mine, poate lor le e
bine asa, ei nu pot functiona altfel. Nu-mi place stilul lor de a functiona.Pot
exista pe langa ei, insa nu cu ei. Fiecare se comporta conform firii lor.
Eu...sunt conformata. Pot intelege oamenii diferiti de mine, iar acest lucru se
numeste umanitate.
Nu-mi
prea gasesc puncte comune cu ceilalti.N-am nimic cu credintele, cu principiile,
gandurile, cu modul de viata ales de ei..... N-am sa incerc vreodata sa ma
distrug, schimbandu-mi ratiunea, aleg sa fiu umana, in felul meu, sa fiu EU, cu
riscurile asumate. Nu apartin nimanui, desi mi-as dori o atasare. Luiza Ionescu
vineri, 15 februarie 2013
Buna dimineata!
Si ador
diminetile de liniste in suflet. Ador diminetile in care am o cafea si oameni
dragi alaturi. O zi perfecta incepe, langa cel putin, un om drag care stie
sa-ti puna un zambet colorat pe fata si sa simti cum ziua nu poate fi mai buna
de atat.
Sunt
fericita pentru ca, in timp, am strans oameni frumosi pe langa mine, oameni pe
care simt nevoie sa-i vad si sa le impartasesc ganduri si sentimente. Uneori,
se mai intampla sa dau si peste oameni cu suflet chircit si mandri in ignoranta
lor. Si ma mahnesc....insa oamenii dragi de langa mine ma fac sa ma simt
norocoasa pentru ceea ce sunt si pentru ca ii am.
Imi plac
diminetile in care intalnesc, in trafic, oameni calmi, respectuosi, chipul lor
debordand de seninatate.
Imi plac
diminetile in care, in drum spre job, intalnesc caini maidanezi, ma opresc, le
adresez cateva cuvinte, iar ei par ca ma inteleg, caci ma privesc si-si flutura
coada. Si merg mai departe...cu chipul luminat.
Ma
incanta diminetile in care privesc batranii intorcandu-se de la piata cu sacose
incarcate, imaginandu-mi cate de bine va mirosi bucataria lor, in ziua
respectiva. Ma duc cu gandul la o tocana aproape gata, cu verdeata presarat
deasupra, al carei miros imi gadila narile.
A, si mai
imi plac diminetile cu zarva produsa de cei mici ce se duc la gradinita sau la
scoala primara, insotiti de bunici sau parinti. Ma induioseaza aceasta imagine.
Lucrurile
de acest gen...si multe altele imi pot face ziua mai frumoasa. Zilele frumoase
incep de dimineata...daca stii ce sa privesti, si, mai ales, daca le privesti
cu inima. Si asta e suficient pentru o " Buna dimineata! " Luiza
Ionescu
marți, 12 februarie 2013
Iubirea la gunoi!
Cine mai
are timp, in zilele noastre, sa iubeasca acelasi om, pentru toata viata?
Tentatiile sunt peste tot, iar oamenii vor sa incerce de toate. Traim intr-o
epoca a despartirilor, a divorturilor, iar atunci cand vad relatii ce dureaza
de mai bine de 5-6 ani, mirarea mea este una destul de mare si ma intreb:
" Astia cum de au rezistat? "
Traim intr-o lume in care femeile se ofera
singure, barbatii nu mai au nevoie sa le cucereasca pentru a le avea. Iar
atunci cand intalnesc pe cineva care merita sa fie curtata frumos, ei nu mai au rabdare, renunta
repede si se reorienteaza. Dragostea a ajuns sa fie sinonima cu satisfacerea
poftelor sexuale.
Femeile
au devenit sclavele saloanelor de frumusete, dietelor si implantelor de
silicoane pentru a cuceri barbati " grei la buzunar ". Intr-o astfel
de " impreunare ", atunci cand
femeia se urateste sau barbatul devine mai " usor la buzunar
"...magia dintre ei dispare.
Am
devenit marfuri. Ne schimbam iubitii / iubitele asa cum ne schimbam garderoba
in functie de anotimp. Intotdeauna apar modele mai noi si mai frumoase. Cei
care tot mai cauta dragostea si doresc sa o aiba, tot ai reticente si au grija
sa nu se loveasca prea tare de ea...cu teama de esec.
Am
devenit oameni superficiali, lipsiti de profunzime si lasam iubirea sa moara.
De ce? Pentru ca e mai usor sa o lasam sa moara si sa tot incercam " haine
noi ", decat sa o intretinem toata viata. Oare suntem mai fericiti asa?!
Luiza Ionescu
joi, 7 februarie 2013
Schimbarea este buna?
Da, imi
place sa scriu despre oameni pentru ca interactionam zilnic intre noi. Imi
place sa scriu despre oameni pentru ca suntem multi si diferiti. Oameni avizati
in psihologie au creat tipologii de oameni. Mi se pare un studiu facut in van,
caci oamenii sunt atat de complecsi incat ar trebui facute tipologii pe fiecare
om in parte. Cand spunem despre noi insine ca suntem unici nu este o dovada de
mandrie, ci este o realitate. In fiecare om se regaseste un univers...propriul
sau univers, cu trairi si simtaminte diferite. Asemanari exista, dar
intensitatea trairilor, in aceleasi contexte, nu va fi niciodata aceeasi.
In ceea
ce priveste aspectul fizic, intre atatea miliarde de oameni de pe Terra, nu vom
gasi niciodata doua trupuri identice. La fel si in cazul trasaturilor fetei..
Si cu toate astea...multi dintre noi tind sa copieze si sa-si piarda esenta si
propriul rol in aceasta lume. Fiecare dintre noi avem propriul rost in lume si
nu degeaba suntem exact asa cum suntem. Dar noi ne certam cu noi insine,
consideram ca ceva nu e in regula cu propria persoana. Femeile doresc sa-si
modeleze trupurile aratand ca X sau Y, insa ele pot arata frumos si fara sa
semene cu cineva. Dorim sa facem cariera intr-o meserie care nu ne atrage si in care nu ne regasim
doar pentru ca V sau W au gasit succesul in acea directie, desi succesul nostru
e la fel de garantat in alta directie. Dorim sa vizitam locuri despre care ni
s-a povestit ca sunt de vizitat, desi, noi, initial, doream sa vizitam cu totul
si cu totul altceva. Exemplele de acest gen sunt nenumarate.
In
general, din ceea ce am observat la oameni, pentru ca, da, am afirmat ca-mi
place sa-i studiez, femeile, spre deosebire de barbati, sunt mai dornice in a
schimba multe aspecte la ele insele, desi acest lucru ar insemna sa-si piarda
din frumusete si din farmec personal.
Societatea
in care traim astazi, ne indruma sa fim ceea ce nu dorim sa fim, tinde sa ne
preschimbe in oameni-roboti.
Concluzia
meste este urmatoarea:schimbarea este buna, insa numai in masura in care nu ne
pierdem autenticul. Sa nu lasam lucrurile din exterior sa ne modifice
interiorul si sa nu ne mintim pe noi insine. Sa ne pastram esenta! Luiza
Ionescu
duminică, 3 februarie 2013
Fericirea este!
Pornesc
de la "vorba" lui Socrate: "Omul este singurul fauritor al
existentei sale !". Cred ca fericirea este o alegere, suntem ceea ce vrem
noi sa fim. Pentru cei mai multi dintre noi, fericirea reprezinta un scop in
viata, un ideal. Ce trist...Fericirea o traim zi de zi, clipa de clipa.
Fericirea e gustata numai de oamenii cu suflet bun, doar ei stiu sa puna pret
pe ceea ce conteaza, cu adevarat, in viata.
Imi e
suficient sa-mi imbratisez mama in unele momente si sa simt cum ma coplesesc de
fericire. Este un gest instinctual, ce provine din inima. Inima...caci ea este
centrul existentei noastre.
Imi e suficient ca persoana iubita sa ma
stranga de mana intr-un moment oarecare, neasteptat si sa simt cum ma coplesesc
de emotie.
Sunt
fericita cand imi alint catelul, acesta rasplatindu-ma cu o codita vanturata in
stanga si in dreapta si cu cea mai blajina privire din lume.
Sunt
fericita cand pot sa-mi ajut semenii. Nu conteaza cu ce, ci ca ajut!
Fericirea
poate insemna si o familie alaturi de tine, unita, calda...
Sunt
convinsa ca fericirile noastre, de pana acum, sunt in numar mai mare decat
tristetile.
Oamenii
se pierd pe ei insisi, zbatandu-se pentru a fi fericiti...pentru ca nu stiu
unde si cum sa gaseasca fericirea. Trebuie sa nu dorim niciodata sa fim
altcineva, decat ceea ce suntem. Poate, atunci, vom reusi sa privim in jurul
nostru cu mai multa iubire.
Fericirea
sta in simturi, inima stie sa zambeasca, dar noi nu o lasam. De noi insine
depinde fericirea. Ea poate fi si o arta, trebuie doar sa stim cu ce sa o
impodobim.
Fericirea
nu ne-o va da nimeni, daca noi nu stim sa o luam. Luiza Ionescu
duminică, 27 ianuarie 2013
Sentimentul este greu!
Noi,
oamenii, suntem emotii, vibratii, sentimente. Ne-am gandit vreodata la ceea ce
suntem noi, de fapt? Sentimentele ne definesc, sunt doar ale noastre. Ele ard
inauntrul nostru, ele parca razbat prin porii nostri. Sentimentele sunt cele
care ne apasa, atarna greu si, de cele mai multe ori, ne prefacem ca nu le
avem.
Am ajuns
sa ne ascundem sentimentele din cauza dezamagirilor ce vin din exterior. Nu ne
mai permitem sa traim emotii, pentru a nu fi nevoiti sa platim pentru ele.
Putem avea cele mai delicate sentimente...ajungem sa le punem un lacat mic si
le ascundem intr-un colt al inimii...pe undeva. Le transformam in profanari
pentru ca necinstea, batjocura, lipsa de respect, dezonoarea, indiferenta...au ajuns sacre
in zilele noastre.
Dar...exista
o memorie a sentimentelor, a celor nobile, ce incearca sa revina din coltul
uitat al inimii. Acestea sunt in discordanta cu cele ce au pus stapanire acum
pe suflet. Si totusi...sentimentele delicate prind, iarasi, muguri, si reusesc
sa inlature pangaririle si tot ceea ce este fals si inutil. Sentimentul este
greu…dar supravietuieste! Luiza Ionescu
joi, 24 ianuarie 2013
Suntem frumoase!
Da,
sunt frustrata uneori de cele cateva kilograme in plus, am teama de cantar. Am
mustrari de constiinta dupa ce devorez o ciocolata intreaga...cu alune. Sunt
stresata de cosurile ce imi apar uneori si care ma fac sa ma simt atat de
urata.
Si
acum...fac o paralela intre viata mea si cea a vedetelor. Majoritatea vedetelor
mint in ceea ce priveste stilul lor de viata, alimentatia...si referitor la
sacrificiile lor pentru a arata perfect si pentru a fi ravnite de barbati. Ele,
ne transmit noua, femeilor de rand, ca desi consuma produse de tip fast-food,
ca desi ele sunt dependente de bauturi acidulate, ca nu tin niciun fel de dieta
si ca nu prea sunt prietene cu sportul...arata asa de bine. Ne mai spun ca
pentru a arata asa, precum ele, sunt suficiente opt ore de somn pe noapte, o
crema scumpa, si...gene bune. In concluzie, mama natura a fost marinimoasa doar
cu starurile.
Va
anunt, ca femeile acestea "de rang" se infometeaza cu cateva
saptamani inainte de vreo sedinta foto sau prezentare de moda, si cu toate
acestea tot este nevoie de folosirea photoshopului. Sa mai pomenesc de
chirurgia plastica care este o practica obisnuita?! Mutilarea corpului a
devenit o obisnuinta precum dusul zilnic. Sa mai pomenesc de machiajul fara de
care nu pot iesii nicaieri?! Sa nu uitam ca ele parca "dorm" in
saloanele de infrumusetare, sa nu uitam de tot felul de injectii in piele, tot
felul de proceduri de care noi, femeile de rand, nu am auzit. Actritele ajung
sa faca sport intre cinci si opt ore pe zi, inainte de a interpreta vreun rol
intr-un film. Ele traiesc cu ierburi si cu multe sacrificii. Traiesc pentru a
fi frumoase si sunt platite pentru asta.
Oameni
dragi, facand aceasta mica paralela intre viata de vedeta si viata mea, ca
femeie de rand....ma simt al naibii de frumoasa si autentica!:) Luiza Ionescu
vineri, 18 ianuarie 2013
Curajul de a te cunoaste!
Hai
sa fim sinceri! Care este cea mai mare teama a noastra? De fantome, de ursi, de
serpi, de paianjeni sau de extraterestri? Culmea...nu astea sunt temerile
noastre cele mai mari. Cea mai mare teama a noastra sunt semenii nostri. Cum
asa? Pentru ca le simtim judecatile nemiloase. Aceasta teama ne inhiba, ajungem
sa nu mai stim cine suntem cu adevarat, ne estompam calitatile. Este un fel de
mutilare psihologica. Ne este frica sa iesim din tipare, ne temem de gura
lumii.
Curajul
de a te cunoaste pe tine insuti inseamna sa visezi cat de sus vrei, sa te
exprimi cinstit, inseamna sa stii sa fii tu insuti si sa fii. Puterea de a te
cunoaste inseamna sa faci ce-ti face tie placere, chiar daca "gura
lumii" sta in calea ta. Urmeaza profesia pe care o iubesti, chiar daca te
mai impiedici pana ajungi la ea. Omul se poare ridica si poate invinge!
Cred
intr-o forta a binelui si a iubirii, care nu pleaca de langa omul autentic,
care face ceea ce iubeste sa faca. Aceasta forta nu paraseste fiinta care are
indrazneala de a fi ea insasi. Succesul, izbanda, chiar si frumusetea nu sunt
consecintele banilor sau relatiilor, ci ale deciziei de a face si de a fi ceea
ce doresti cu adevarat. Lanturile care ne incorseteaza, nu se afla in lume, ci in
propria minte. Orice sarman poate rupe aceste lanturi mentale spre a face ceea
ce vrea sa faca cu dragoste. Obisnuim sa ne plangem in fata societatii cu usi
inchise, obisnuim sa ne impiedicam in ce pare ca nu putem. Dar daca avem
curajul de a ne exprima cinstit si de a ne urma calea...portile care ni se
pareau ferecate, se vor deschide. Forta iubirii din interiorul nostru e mult
prea puternica pentru a putea fi stavilita. Nicio judecata a lumii sau criza
economica n-o poate stinge. Ne hranim cu frica si nu vrem sa credem ca nu
mijloacele duc spre izbanda, ci dorinta.
Judecata
nemiloasa a semenilor nostri nu are voie sa ne taie aripile! Numai ceea ce
iubim ne duce in cel mai inalt loc in care putem ajunge intr-o viata! Luiza Ionescu
vineri, 11 ianuarie 2013
Mintea creeaza lumea!
Oamenii au defecte, nu-s perfecti, nici noi nu suntem. In tara noastra nu curge numai lapte si miere. Oare este undeva, viata, chiar asa?
Lumea este asa cum o zugravim noi. Sa vedem si lucrurile care ne plac in tara noastra, sa criticam si sa judecam si in mod pozitiv. Si daca avem puterea de a schimba ceva in bine, sa o facem!
Gandirea in mod negativ, critica si vorbirea grosolana despre oricine si orice creeaza lumea noastra. Acestea devin pasaje din existenta proprie. Astfel, nu vom reusi sa schimbam nimic in bine.
Gandind si vorbind ca niste saraci, frustrati, ca niste deprimati si ca niste fiinte lipsite de speranta, fara sa gandim, sa simtim si fara sa actionam cu dragoste, cum am putea creea o lume mai buna? Cum indraznim sa visam la o lume mai frumoasa, fara ca noi sa schimbam ceva in noi? Propria minte este singura asupra careia avem putere. Din noi insine provine schimbarea.
Cand ne vom putea incuraja copiii, cand vom putea iubi oamenii cu tot cu defectele lor, cand vom vedea mai multe calitati decat defecte, cand vom vedea mai mult frumos decat urat, atunci vom creea o lume mai buna! Luiza Ionescu
Lumea este asa cum o zugravim noi. Sa vedem si lucrurile care ne plac in tara noastra, sa criticam si sa judecam si in mod pozitiv. Si daca avem puterea de a schimba ceva in bine, sa o facem!
Gandirea in mod negativ, critica si vorbirea grosolana despre oricine si orice creeaza lumea noastra. Acestea devin pasaje din existenta proprie. Astfel, nu vom reusi sa schimbam nimic in bine.
Gandind si vorbind ca niste saraci, frustrati, ca niste deprimati si ca niste fiinte lipsite de speranta, fara sa gandim, sa simtim si fara sa actionam cu dragoste, cum am putea creea o lume mai buna? Cum indraznim sa visam la o lume mai frumoasa, fara ca noi sa schimbam ceva in noi? Propria minte este singura asupra careia avem putere. Din noi insine provine schimbarea.
Cand ne vom putea incuraja copiii, cand vom putea iubi oamenii cu tot cu defectele lor, cand vom vedea mai multe calitati decat defecte, cand vom vedea mai mult frumos decat urat, atunci vom creea o lume mai buna! Luiza Ionescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)