duminică, 10 martie 2013

Familie

Privesc niste fotografii...eu si-a mea familie...poze mai de demult, dintr-un trecut nu foarte indepartat. Familie? Cand spun  " familie ", spun " intreg". Mi-e dor de-a mea familie de odinioara...si de cele bune si de cele rele. Chiar daca ai mei parinti merg pe drumuri separate, raman familia mea, doar ca...unitatea s-a pierdut. A trecut ceva timp de cand dezbinarea a avut loc, m-am obisnuit de mult cu ideea de a nu-mi mai vedea parintii impreuna, insa...mi-e dor, am un dor atat de greu in suflet...Iubirea parintilor pntru noi, copiii nu a disparut, insa nu mai este simtita ca inainte. Acel " tot " s-a divizat si dezechilibrul s-a instalat. Am avut si eu un coltisor de dragoste, de afectiune, de incredere, intelegere si toleranta unde imparteam bucuriile, supararile si secrete.
Clar, familia este o comoara nepretuita.
O familie destramata este cel mai mare esec, ce frange destine. Mai stim, astazi, sa construim o familie si sa o pastram? Nu-mi vine a scrie  mai mult despre aceasta entitate, caci aceasta se simte iar o explicare a ei devine de prisos. Luiza Ionescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu