sâmbătă, 23 februarie 2013

Picura cu ganduri...


Astazi, am tras o privire in trecut. Si...mi s-a strans inima. Oare viata noastra inseamna trecutul? Sunt momente unde mi-as dori sa ma intorc, daca trecutul m-ar chema.Oare pentru ca nu intrezarim nimic bun in viitor, uitam motivele pentru care am renuntat la anumite parti din viata noastra?

Sunt zile in care las sa ploua cu ganduri peste mine. Oare vom stii vreodata ca prezentul nostru este unul bun? Si ca alegerile noastre din trecut au fot bune? Exista sentimentul ca astazi, puteai fi mai fericit, daca in trecut schimbai o hotarare, alegeai ceva diferit sau renuntai la vreun orgoliu? Cred ca toti caram cu noi o cutiuta cu regrete, mai mici sau mai mari...resemnati fiind pentru ca nu avem incotro. Aceste sentimente nu sunt tocmai sanatoase pentru corpul nostru emotional, insa sunt reale. Daca le ignoram, ne mintim pe noi insine. Daca timpul nu poate fi dat inapoi, putem incerca sa invatam sa ne ascultam cu atentie inima, sa meditam putin inaintea unei decizii, sa ne lipsim de orgolii. A gresi e omeneste, dar de ce sa nu micsoram numarul greselilor si regretelor?

Corect, nu putem controla tot...dar tot ce vine de la noi, putem! Astazi, invat sa pastrez ce e de pastrat Luiza Ionescu.

duminică, 17 februarie 2013

Eu si omenirea

Omenirea se schimba, societatea se indreapta spre o anumita directie, dar nu stie incotro....aceasta doar se indreapta. Omenirea parca se clatina si mintile oamenilor sunt ametite. Lumii parca i-au dipsarut principiile, valorile s-au disipat, interesele primeaza. Sunt oameni care au atat de multa frumusete in sufletul lor, insa nimeni nu observa.
Nu ma regasesc in lumea aceasta, simt ca nu apartin acestor vremuri. Am ajuns la aceasta concluzie dupa multe lupte interioare, crezand ca exista ceva defect in mine. Dar nu, nu am nimic defect in mine, ci doar functionez diferit. Si nu blamez societatea, nu judec oamenii care sunt diferiti de mine, poate lor le e bine asa, ei nu pot functiona altfel. Nu-mi place stilul lor de a functiona.Pot exista pe langa ei, insa nu cu ei. Fiecare se comporta conform firii lor. Eu...sunt conformata. Pot intelege oamenii diferiti de mine, iar acest lucru se numeste umanitate.
Nu-mi prea gasesc puncte comune cu ceilalti.N-am nimic cu credintele, cu principiile, gandurile, cu modul de viata ales de ei..... N-am sa incerc vreodata sa ma distrug, schimbandu-mi ratiunea, aleg sa fiu umana, in felul meu, sa fiu EU, cu riscurile asumate. Nu apartin nimanui, desi mi-as dori o atasare. Luiza Ionescu

vineri, 15 februarie 2013

Buna dimineata!

Si ador diminetile de liniste in suflet. Ador diminetile in care am o cafea si oameni dragi alaturi. O zi perfecta incepe, langa cel putin, un om drag care stie sa-ti puna un zambet colorat pe fata si sa simti cum ziua nu poate fi mai buna de atat.
Sunt fericita pentru ca, in timp, am strans oameni frumosi pe langa mine, oameni pe care simt nevoie sa-i vad si sa le impartasesc ganduri si sentimente. Uneori, se mai intampla sa dau si peste oameni cu suflet chircit si mandri in ignoranta lor. Si ma mahnesc....insa oamenii dragi de langa mine ma fac sa ma simt norocoasa pentru ceea ce sunt si pentru ca ii am.
Imi plac diminetile in care intalnesc, in trafic, oameni calmi, respectuosi, chipul lor debordand de seninatate.
Imi plac diminetile in care, in drum spre job, intalnesc caini maidanezi, ma opresc, le adresez cateva cuvinte, iar ei par ca ma inteleg, caci ma privesc si-si flutura coada. Si merg mai departe...cu chipul luminat.
Ma incanta diminetile in care privesc batranii intorcandu-se de la piata cu sacose incarcate, imaginandu-mi cate de bine va mirosi bucataria lor, in ziua respectiva. Ma duc cu gandul la o tocana aproape gata, cu verdeata presarat deasupra, al carei miros imi gadila narile.
A, si mai imi plac diminetile cu zarva produsa de cei mici ce se duc la gradinita sau la scoala primara, insotiti de bunici sau parinti. Ma induioseaza aceasta imagine.
Lucrurile de acest gen...si multe altele imi pot face ziua mai frumoasa. Zilele frumoase incep de dimineata...daca stii ce sa privesti, si, mai ales, daca le privesti cu inima. Si asta e suficient pentru o " Buna dimineata! " Luiza Ionescu

marți, 12 februarie 2013

Iubirea la gunoi!

Cine mai are timp, in zilele noastre, sa iubeasca acelasi om, pentru toata viata? Tentatiile sunt peste tot, iar oamenii vor sa incerce de toate. Traim intr-o epoca a despartirilor, a divorturilor, iar atunci cand vad relatii ce dureaza de mai bine de 5-6 ani, mirarea mea este una destul de mare si ma intreb: " Astia cum de au rezistat? "
 Traim intr-o lume in care femeile se ofera singure, barbatii nu mai au nevoie sa le cucereasca pentru a le avea. Iar atunci cand intalnesc pe cineva care merita sa fie  curtata frumos, ei nu mai au rabdare, renunta repede si se reorienteaza. Dragostea a ajuns sa fie sinonima cu satisfacerea poftelor sexuale.
Femeile au devenit sclavele saloanelor de frumusete, dietelor si implantelor de silicoane pentru a cuceri barbati " grei la buzunar ". Intr-o astfel de  " impreunare ", atunci cand femeia se urateste sau barbatul devine mai " usor la buzunar "...magia dintre ei dispare.
Am devenit marfuri. Ne schimbam iubitii / iubitele asa cum ne schimbam garderoba in functie de anotimp. Intotdeauna apar modele mai noi si mai frumoase. Cei care tot mai cauta dragostea si doresc sa o aiba, tot ai reticente si au grija sa nu se loveasca prea tare de ea...cu teama de esec.
Am devenit oameni superficiali, lipsiti de profunzime si lasam iubirea sa moara. De ce? Pentru ca e mai usor sa o lasam sa moara si sa tot incercam " haine noi ", decat sa o intretinem toata viata. Oare suntem mai fericiti asa?! Luiza Ionescu

joi, 7 februarie 2013

Schimbarea este buna?

Da, imi place sa scriu despre oameni pentru ca interactionam zilnic intre noi. Imi place sa scriu despre oameni pentru ca suntem multi si diferiti. Oameni avizati in psihologie au creat tipologii de oameni. Mi se pare un studiu facut in van, caci oamenii sunt atat de complecsi incat ar trebui facute tipologii pe fiecare om in parte. Cand spunem despre noi insine ca suntem unici nu este o dovada de mandrie, ci este o realitate. In fiecare om se regaseste un univers...propriul sau univers, cu trairi si simtaminte diferite. Asemanari exista, dar intensitatea trairilor, in aceleasi contexte, nu va fi niciodata aceeasi.
In ceea ce priveste aspectul fizic, intre atatea miliarde de oameni de pe Terra, nu vom gasi niciodata doua trupuri identice. La fel si in cazul trasaturilor fetei.. Si cu toate astea...multi dintre noi tind sa copieze si sa-si piarda esenta si propriul rol in aceasta lume. Fiecare dintre noi avem propriul rost in lume si nu degeaba suntem exact asa cum suntem. Dar noi ne certam cu noi insine, consideram ca ceva nu e in regula cu propria persoana. Femeile doresc sa-si modeleze trupurile aratand ca X sau Y, insa ele pot arata frumos si fara sa semene cu cineva. Dorim sa facem cariera intr-o meserie  care nu ne atrage si in care nu ne regasim doar pentru ca V sau W au gasit succesul in acea directie, desi succesul nostru e la fel de garantat in alta directie. Dorim sa vizitam locuri despre care ni s-a povestit ca sunt de vizitat, desi, noi, initial, doream sa vizitam cu totul si cu totul altceva. Exemplele de acest gen sunt nenumarate.
In general, din ceea ce am observat la oameni, pentru ca, da, am afirmat ca-mi place sa-i studiez, femeile, spre deosebire de barbati, sunt mai dornice in a schimba multe aspecte la ele insele, desi acest lucru ar insemna sa-si piarda din frumusete si din farmec personal.
Societatea in care traim astazi, ne indruma sa fim ceea ce nu dorim sa fim, tinde sa ne preschimbe in oameni-roboti.
Concluzia meste este urmatoarea:schimbarea este buna, insa numai in masura in care nu ne pierdem autenticul. Sa nu lasam lucrurile din exterior sa ne modifice interiorul si sa nu ne mintim pe noi insine. Sa ne pastram esenta! Luiza Ionescu

duminică, 3 februarie 2013

Fericirea este!

Pornesc de la "vorba" lui Socrate: "Omul este singurul fauritor al existentei sale !". Cred ca fericirea este o alegere, suntem ceea ce vrem noi sa fim. Pentru cei mai multi dintre noi, fericirea reprezinta un scop in viata, un ideal. Ce trist...Fericirea o traim zi de zi, clipa de clipa. Fericirea e gustata numai de oamenii cu suflet bun, doar ei stiu sa puna pret pe ceea ce conteaza, cu adevarat, in viata.
Imi e suficient sa-mi imbratisez mama in unele momente si sa simt cum ma coplesesc de fericire. Este un gest instinctual, ce provine din inima. Inima...caci ea este centrul existentei noastre.
 Imi e suficient ca persoana iubita sa ma stranga de mana intr-un moment oarecare, neasteptat si sa simt cum ma coplesesc de emotie.
Sunt fericita cand imi alint catelul, acesta rasplatindu-ma cu o codita vanturata in stanga si in dreapta si cu cea mai blajina privire din lume.
Sunt fericita cand pot sa-mi ajut semenii. Nu conteaza cu ce, ci ca ajut!
Fericirea poate insemna si o familie alaturi de tine, unita, calda...
Sunt convinsa ca fericirile noastre, de pana acum, sunt in numar mai mare decat tristetile.
Oamenii se pierd pe ei insisi, zbatandu-se pentru a fi fericiti...pentru ca nu stiu unde si cum sa gaseasca fericirea. Trebuie sa nu dorim niciodata sa fim altcineva, decat ceea ce suntem. Poate, atunci, vom reusi sa privim in jurul nostru cu mai multa iubire.
Fericirea sta in simturi, inima stie sa zambeasca, dar noi nu o lasam. De noi insine depinde fericirea. Ea poate fi si o arta, trebuie doar sa stim cu ce sa o impodobim.
Fericirea nu ne-o va da nimeni, daca noi nu stim sa o luam. Luiza Ionescu