Sentimentul este greu!

Noi, oamenii, suntem emotii, vibratii, sentimente. Ne-am gandit vreodata la ceea ce suntem noi, de fapt? Sentimentele ne definesc, sunt doar ale noastre. Ele ard inauntrul nostru, ele parca razbat prin porii nostri. Sentimentele sunt cele care ne apasa, atarna greu si, de cele mai multe ori, ne prefacem ca nu le avem.

Am ajuns sa ne ascundem sentimentele din cauza dezamagirilor ce vin din exterior. Nu ne mai permitem sa traim emotii, pentru a nu fi nevoiti sa platim pentru ele. Putem avea cele mai delicate sentimente...ajungem sa le punem un lacat mic si le ascundem intr-un colt al inimii...pe undeva. Le transformam in profanari pentru ca necinstea, batjocura, lipsa de respect, dezonoarea, indiferenta...au ajuns sacre in zilele noastre.

Dar...exista o memorie a sentimentelor, a celor nobile, ce incearca sa revina din coltul uitat al inimii. Acestea sunt in discordanta cu cele ce au pus stapanire acum pe suflet. Si totusi...sentimentele delicate prind, iarasi, muguri, si reusesc sa inlature pangaririle si tot ceea ce este fals si inutil. Sentimentul este greu…dar supravietuieste! Luiza Ionescu

Suntem frumoase!

Da, sunt frustrata uneori de cele cateva kilograme in plus, am teama de cantar. Am mustrari de constiinta dupa ce devorez o ciocolata intreaga...cu alune. Sunt stresata de cosurile ce imi apar uneori si care ma fac sa ma simt atat de urata.

Si acum...fac o paralela intre viata mea si cea a vedetelor. Majoritatea vedetelor mint in ceea ce priveste stilul lor de viata, alimentatia...si referitor la sacrificiile lor pentru a arata perfect si pentru a fi ravnite de barbati. Ele, ne transmit noua, femeilor de rand, ca desi consuma produse de tip fast-food, ca desi ele sunt dependente de bauturi acidulate, ca nu tin niciun fel de dieta si ca nu prea sunt prietene cu sportul...arata asa de bine. Ne mai spun ca pentru a arata asa, precum ele, sunt suficiente opt ore de somn pe noapte, o crema scumpa, si...gene bune. In concluzie, mama natura a fost marinimoasa doar cu starurile.

Va anunt, ca femeile acestea "de rang" se infometeaza cu cateva saptamani inainte de vreo sedinta foto sau prezentare de moda, si cu toate acestea tot este nevoie de folosirea photoshopului. Sa mai pomenesc de chirurgia plastica care este o practica obisnuita?! Mutilarea corpului a devenit o obisnuinta precum dusul zilnic. Sa mai pomenesc de machiajul fara de care nu pot iesii nicaieri?! Sa nu uitam ca ele parca "dorm" in saloanele de infrumusetare, sa nu uitam de tot felul de injectii in piele, tot felul de proceduri de care noi, femeile de rand, nu am auzit. Actritele ajung sa faca sport intre cinci si opt ore pe zi, inainte de a interpreta vreun rol intr-un film. Ele traiesc cu ierburi si cu multe sacrificii. Traiesc pentru a fi frumoase si sunt platite pentru asta.

Oameni dragi, facand aceasta mica paralela intre viata de vedeta si viata mea, ca femeie de rand....ma simt al naibii de frumoasa si autentica!:) Luiza Ionescu

Curajul de a te cunoaste!

Hai sa fim sinceri! Care este cea mai mare teama a noastra? De fantome, de ursi, de serpi, de paianjeni sau de extraterestri? Culmea...nu astea sunt temerile noastre cele mai mari. Cea mai mare teama a noastra sunt semenii nostri. Cum asa? Pentru ca le simtim judecatile nemiloase. Aceasta teama ne inhiba, ajungem sa nu mai stim cine suntem cu adevarat, ne estompam calitatile. Este un fel de mutilare psihologica. Ne este frica sa iesim din tipare, ne temem de gura lumii.

Curajul de a te cunoaste pe tine insuti inseamna sa visezi cat de sus vrei, sa te exprimi cinstit, inseamna sa stii sa fii tu insuti si sa fii. Puterea de a te cunoaste inseamna sa faci ce-ti face tie placere, chiar daca "gura lumii" sta in calea ta. Urmeaza profesia pe care o iubesti, chiar daca te mai impiedici pana ajungi la ea. Omul se poare ridica si poate invinge!

Cred intr-o forta a binelui si a iubirii, care nu pleaca de langa omul autentic, care face ceea ce iubeste sa faca. Aceasta forta nu paraseste fiinta care are indrazneala de a fi ea insasi. Succesul, izbanda, chiar si frumusetea nu sunt consecintele banilor sau relatiilor, ci ale deciziei de a face si de a fi ceea ce doresti cu adevarat. Lanturile care ne incorseteaza, nu se afla in lume, ci in propria minte. Orice sarman poate rupe aceste lanturi mentale spre a face ceea ce vrea sa faca cu dragoste. Obisnuim sa ne plangem in fata societatii cu usi inchise, obisnuim sa ne impiedicam in ce pare ca nu putem. Dar daca avem curajul de a ne exprima cinstit si de a ne urma calea...portile care ni se pareau ferecate, se vor deschide. Forta iubirii din interiorul nostru e mult prea puternica pentru a putea fi stavilita. Nicio judecata a lumii sau criza economica n-o poate stinge. Ne hranim cu frica si nu vrem sa credem ca nu mijloacele duc spre izbanda, ci dorinta.

Judecata nemiloasa a semenilor nostri nu are voie sa ne taie aripile! Numai ceea ce iubim ne duce in cel mai inalt loc in care putem ajunge intr-o viata! Luiza Ionescu

Mintea creeaza lumea!

Oamenii au defecte, nu-s perfecti, nici noi nu suntem. In tara noastra nu curge numai lapte si miere. Oare este undeva, viata, chiar asa?
Lumea este asa cum o zugravim noi. Sa vedem si lucrurile care ne plac in tara noastra, sa criticam si sa judecam si in mod pozitiv. Si daca avem puterea de a schimba ceva in bine, sa o facem!
Gandirea in mod negativ, critica si vorbirea grosolana despre oricine si orice creeaza lumea noastra. Acestea devin pasaje din existenta proprie. Astfel, nu vom reusi sa schimbam nimic in bine.
Gandind si vorbind ca niste saraci, frustrati, ca niste deprimati si ca niste fiinte lipsite de speranta, fara sa gandim, sa simtim si fara sa actionam cu dragoste, cum am putea creea o lume mai buna? Cum indraznim sa visam la o lume mai frumoasa, fara ca noi sa schimbam ceva in noi? Propria minte este singura asupra careia avem putere. Din noi insine provine schimbarea.
Cand ne vom putea incuraja copiii, cand vom putea iubi oamenii cu tot cu defectele lor, cand vom vedea mai multe calitati decat defecte, cand vom vedea mai mult frumos decat urat, atunci vom creea o lume mai buna! Luiza Ionescu

Multumesc, om drag!

Azi, multumesc! Multumesc ca ma simt iubita, indragita. Multumesc ca am aproape oameni dragi sufletului meu. Multumesc pentru dovezile voastre de iubire. Consider ca in viata, cel mai mare noroc nu sunt banii, ci sa ai oameni care sa te iubeasca si pe care sa-i iubesti. Da, am oameni care atunci cand ii vad, cand imi pasesc pragul casei imi lumineaza ziua. Imbratisarile si zambetele voastre imi hranesc sufletul si ma indeamna sa fiu din ce in ce mai buna. Am langa mine oameni care nu ma judeca, ei doar ma iubesc. Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt cei mai buni.
M-am gandit pentru cateva secunde cum ar fi daca nu as avea langa mine toti acesti oameni dragi. Raspunsul...o viata gaunoasa. Ma simt norocoasa si binecuvantata ca va am. Nu trebuie sa va numesc in scris, voi va stiti. Sunteti precum un bulgare de lumina in sufletul meu. Va multumesc ca va am! Luiza Ionescu

Bumerangul

Da, cred in omenie! Cred in jocul cu bumeranguri. Suntem exact ceea ce gandim, ce spunem si ce facem. Semeni rautate...culegi rautate! Semeni bunatate...culegi frumosul si seninul.

Recent, mi s-a dovedit a nu stiu cata oara ca omenia invinge. Succesul unei rautati dureaza o clipa, Succesul unei fapte bune dureaza o viata. Bunatatea, omenia, pur si simplu, ne ajuta sa ducem o viata onorabila si luminata.

O fapta rea devine un bumerang. Sti cand il arunci, te bucuri o clipa. Dar bumerangul se intoarce cand nu te astepti si te loveste din plin, si doare mai tare decat cel pe care l-ai aruncat.

Tind sa cred ca oamenii rautaciosi, falsi, clevetitori nu sunt in pace cu ei insisi. Au parte de momente de frustrari, de zbuciumuri interioare, sunt invidiosi si, de multe ori sunt condusi de o ambitie prosteasca. Da, acesti oameni nu trebuie urati, ci trebuie sa ne fie mila de ei.

Pentru o fapta nedreapta asupra noastra, nu trebuie sa ne razbunam. Nu uitati de bumerang! Orice fapta rea sau buna...va fi rasplatita asa cum se cuvine. Viata ne si rasplateste, dar ne si pedepseste.

Suntem ceea ce daruim!  Luiza Ionescu

Grea e omenia!

Uneori, simt ca fiintele umane lasa de dorit. Uneori, simt ca nu mai iubesc oamenii, parca toti sunt o apa si-un pamant. Lucrul acesta nu mai imi provoaca durere de mult, ci doar scarba. Vad oameni in jurul meu oameni care se preteaza ala orice, fara sa aibe ceva de castigat din asta. Oamenii au devenit rai, lipsiti de scrupule, mincinosi, lacomi, ipocriti, oportunisti, constiinta nu mai au de mult...daca au avut vreodata. Sunt acoperiti de atat de multe masti, incat nici ei nu mai stiu care e fata lor reala.
Uneori, oamenii se prefac buni. Asta chiar e infiorator. Este culmea rautatii. Azi, rautatea a ajuns sa fie o stare de normalitate.Oamenii au uitat sa isi bucure inima. Isi hranesc ego-ul.
Exagerez daca spun ca un barbat care se preteaza la a se culca cu o femeie pentru care nu simte nimic, ba chiar o considera urata...doar pentru o placere de moment (desi nu stiu unde ar mai fi placerea) ...e un barbat josnic?
Exagerez daca spun ca omul care face complimente "mascate" nu valoreaza doi lei?
Exagerez daca sunt de parere ca oamenii mandrii, infatuati, care cred ca valoreaza mai mult decat altii...sunt demni de mila?
Dupa ce interactionez cu cineva, dupa o scurta conersatie...ajung sa ma intreb daca interlocutorul meu a fost real sau si-a folosit una din masti.
Cred ca a fi om de valoare nu presupune "briz-brizuri", inseamna sa fii OM.
Cum eu sunt o visatoare...culmea, inca reusesc sa mai fiu...fac apel la OAMENI...sa nu se schimbe, ca ceilalti sa se loveasca de OMENIE...si sa se molipseasca. Luiza Ionescu