Iubirea la gunoi!

Cine mai are timp, in zilele noastre, sa iubeasca acelasi om, pentru toata viata? Tentatiile sunt peste tot, iar oamenii vor sa incerce de toate. Traim intr-o epoca a despartirilor, a divorturilor, iar atunci cand vad relatii ce dureaza de mai bine de 5-6 ani, mirarea mea este una destul de mare si ma intreb: " Astia cum de au rezistat? "

 Traim intr-o lume in care femeile se ofera singure, barbatii nu mai au nevoie sa le cucereasca pentru a le avea. Iar atunci cand intalnesc pe cineva care merita sa fie  curtata frumos, ei nu mai au rabdare, renunta repede si se reorienteaza. Dragostea a ajuns sa fie sinonima cu satisfacerea poftelor sexuale.

Femeile au devenit sclavele saloanelor de frumusete, dietelor si implantelor de silicoane pentru a cuceri barbati " grei la buzunar ". Intr-o astfel de  " impreunare ", atunci cand femeia se urateste sau barbatul devine mai " usor la buzunar "...magia dintre ei dispare.

Am devenit marfuri. Ne schimbam iubitii / iubitele asa cum ne schimbam garderoba in functie de anotimp. Intotdeauna apar modele mai noi si mai frumoase. Cei care tot mai cauta dragostea si doresc sa o aiba, tot ai reticente si au grija sa nu se loveasca prea tare de ea...cu teama de esec.

Am devenit oameni superficiali, lipsiti de profunzime si lasam iubirea sa moara. De ce? Pentru ca e mai usor sa o lasam sa moara si sa tot incercam " haine noi ", decat sa o intretinem toata viata. Oare suntem mai fericiti asa?! Luiza Ionescu

Schimbarea este buna?

Da, imi place sa scriu despre oameni pentru ca interactionam zilnic intre noi. Imi place sa scriu despre oameni pentru ca suntem multi si diferiti. Oameni avizati in psihologie au creat tipologii de oameni. Mi se pare un studiu facut in van, caci oamenii sunt atat de complecsi incat ar trebui facute tipologii pe fiecare om in parte. Cand spunem despre noi insine ca suntem unici nu este o dovada de mandrie, ci este o realitate. In fiecare om se regaseste un univers...propriul sau univers, cu trairi si simtaminte diferite. Asemanari exista, dar intensitatea trairilor, in aceleasi contexte, nu va fi niciodata aceeasi.

In ceea ce priveste aspectul fizic, intre atatea miliarde de oameni de pe Terra, nu vom gasi niciodata doua trupuri identice. La fel si in cazul trasaturilor fetei.. Si cu toate astea...multi dintre noi tind sa copieze si sa-si piarda esenta si propriul rol in aceasta lume. Fiecare dintre noi avem propriul rost in lume si nu degeaba suntem exact asa cum suntem. Dar noi ne certam cu noi insine, consideram ca ceva nu e in regula cu propria persoana. Femeile doresc sa-si modeleze trupurile aratand ca X sau Y, insa ele pot arata frumos si fara sa semene cu cineva. Dorim sa facem cariera intr-o meserie  care nu ne atrage si in care nu ne regasim doar pentru ca V sau W au gasit succesul in acea directie, desi succesul nostru e la fel de garantat in alta directie. Dorim sa vizitam locuri despre care ni s-a povestit ca sunt de vizitat, desi, noi, initial, doream sa vizitam cu totul si cu totul altceva. Exemplele de acest gen sunt nenumarate.

In general, din ceea ce am observat la oameni, pentru ca, da, am afirmat ca-mi place sa-i studiez, femeile, spre deosebire de barbati, sunt mai dornice in a schimba multe aspecte la ele insele, desi acest lucru ar insemna sa-si piarda din frumusete si din farmec personal.

Societatea in care traim astazi, ne indruma sa fim ceea ce nu dorim sa fim, tinde sa ne preschimbe in oameni-roboti.

Concluzia meste este urmatoarea:schimbarea este buna, insa numai in masura in care nu ne pierdem autenticul. Sa nu lasam lucrurile din exterior sa ne modifice interiorul si sa nu ne mintim pe noi insine. Sa ne pastram esenta! Luiza Ionescu

Fericirea este!

Pornesc de la "vorba" lui Socrate: "Omul este singurul fauritor al existentei sale !". Cred ca fericirea este o alegere, suntem ceea ce vrem noi sa fim. Pentru cei mai multi dintre noi, fericirea reprezinta un scop in viata, un ideal. Ce trist...Fericirea o traim zi de zi, clipa de clipa. Fericirea e gustata numai de oamenii cu suflet bun, doar ei stiu sa puna pret pe ceea ce conteaza, cu adevarat, in viata.

Imi e suficient sa-mi imbratisez mama in unele momente si sa simt cum ma coplesesc de fericire. Este un gest instinctual, ce provine din inima. Inima...caci ea este centrul existentei noastre.

 Imi e suficient ca persoana iubita sa ma stranga de mana intr-un moment oarecare, neasteptat si sa simt cum ma coplesesc de emotie.

Sunt fericita cand imi alint catelul, acesta rasplatindu-ma cu o codita vanturata in stanga si in dreapta si cu cea mai blajina privire din lume.

Sunt fericita cand pot sa-mi ajut semenii. Nu conteaza cu ce, ci ca ajut!

Fericirea poate insemna si o familie alaturi de tine, unita, calda...

Sunt convinsa ca fericirile noastre, de pana acum, sunt in numar mai mare decat tristetile.

Oamenii se pierd pe ei insisi, zbatandu-se pentru a fi fericiti...pentru ca nu stiu unde si cum sa gaseasca fericirea. Trebuie sa nu dorim niciodata sa fim altcineva, decat ceea ce suntem. Poate, atunci, vom reusi sa privim in jurul nostru cu mai multa iubire.

Fericirea sta in simturi, inima stie sa zambeasca, dar noi nu o lasam. De noi insine depinde fericirea. Ea poate fi si o arta, trebuie doar sa stim cu ce sa o impodobim.

Fericirea nu ne-o va da nimeni, daca noi nu stim sa o luam. Luiza Ionescu

Sentimentul este greu!

Noi, oamenii, suntem emotii, vibratii, sentimente. Ne-am gandit vreodata la ceea ce suntem noi, de fapt? Sentimentele ne definesc, sunt doar ale noastre. Ele ard inauntrul nostru, ele parca razbat prin porii nostri. Sentimentele sunt cele care ne apasa, atarna greu si, de cele mai multe ori, ne prefacem ca nu le avem.

Am ajuns sa ne ascundem sentimentele din cauza dezamagirilor ce vin din exterior. Nu ne mai permitem sa traim emotii, pentru a nu fi nevoiti sa platim pentru ele. Putem avea cele mai delicate sentimente...ajungem sa le punem un lacat mic si le ascundem intr-un colt al inimii...pe undeva. Le transformam in profanari pentru ca necinstea, batjocura, lipsa de respect, dezonoarea, indiferenta...au ajuns sacre in zilele noastre.

Dar...exista o memorie a sentimentelor, a celor nobile, ce incearca sa revina din coltul uitat al inimii. Acestea sunt in discordanta cu cele ce au pus stapanire acum pe suflet. Si totusi...sentimentele delicate prind, iarasi, muguri, si reusesc sa inlature pangaririle si tot ceea ce este fals si inutil. Sentimentul este greu…dar supravietuieste! Luiza Ionescu

Suntem frumoase!

Da, sunt frustrata uneori de cele cateva kilograme in plus, am teama de cantar. Am mustrari de constiinta dupa ce devorez o ciocolata intreaga...cu alune. Sunt stresata de cosurile ce imi apar uneori si care ma fac sa ma simt atat de urata.

Si acum...fac o paralela intre viata mea si cea a vedetelor. Majoritatea vedetelor mint in ceea ce priveste stilul lor de viata, alimentatia...si referitor la sacrificiile lor pentru a arata perfect si pentru a fi ravnite de barbati. Ele, ne transmit noua, femeilor de rand, ca desi consuma produse de tip fast-food, ca desi ele sunt dependente de bauturi acidulate, ca nu tin niciun fel de dieta si ca nu prea sunt prietene cu sportul...arata asa de bine. Ne mai spun ca pentru a arata asa, precum ele, sunt suficiente opt ore de somn pe noapte, o crema scumpa, si...gene bune. In concluzie, mama natura a fost marinimoasa doar cu starurile.

Va anunt, ca femeile acestea "de rang" se infometeaza cu cateva saptamani inainte de vreo sedinta foto sau prezentare de moda, si cu toate acestea tot este nevoie de folosirea photoshopului. Sa mai pomenesc de chirurgia plastica care este o practica obisnuita?! Mutilarea corpului a devenit o obisnuinta precum dusul zilnic. Sa mai pomenesc de machiajul fara de care nu pot iesii nicaieri?! Sa nu uitam ca ele parca "dorm" in saloanele de infrumusetare, sa nu uitam de tot felul de injectii in piele, tot felul de proceduri de care noi, femeile de rand, nu am auzit. Actritele ajung sa faca sport intre cinci si opt ore pe zi, inainte de a interpreta vreun rol intr-un film. Ele traiesc cu ierburi si cu multe sacrificii. Traiesc pentru a fi frumoase si sunt platite pentru asta.

Oameni dragi, facand aceasta mica paralela intre viata de vedeta si viata mea, ca femeie de rand....ma simt al naibii de frumoasa si autentica!:) Luiza Ionescu

Curajul de a te cunoaste!

Hai sa fim sinceri! Care este cea mai mare teama a noastra? De fantome, de ursi, de serpi, de paianjeni sau de extraterestri? Culmea...nu astea sunt temerile noastre cele mai mari. Cea mai mare teama a noastra sunt semenii nostri. Cum asa? Pentru ca le simtim judecatile nemiloase. Aceasta teama ne inhiba, ajungem sa nu mai stim cine suntem cu adevarat, ne estompam calitatile. Este un fel de mutilare psihologica. Ne este frica sa iesim din tipare, ne temem de gura lumii.

Curajul de a te cunoaste pe tine insuti inseamna sa visezi cat de sus vrei, sa te exprimi cinstit, inseamna sa stii sa fii tu insuti si sa fii. Puterea de a te cunoaste inseamna sa faci ce-ti face tie placere, chiar daca "gura lumii" sta in calea ta. Urmeaza profesia pe care o iubesti, chiar daca te mai impiedici pana ajungi la ea. Omul se poare ridica si poate invinge!

Cred intr-o forta a binelui si a iubirii, care nu pleaca de langa omul autentic, care face ceea ce iubeste sa faca. Aceasta forta nu paraseste fiinta care are indrazneala de a fi ea insasi. Succesul, izbanda, chiar si frumusetea nu sunt consecintele banilor sau relatiilor, ci ale deciziei de a face si de a fi ceea ce doresti cu adevarat. Lanturile care ne incorseteaza, nu se afla in lume, ci in propria minte. Orice sarman poate rupe aceste lanturi mentale spre a face ceea ce vrea sa faca cu dragoste. Obisnuim sa ne plangem in fata societatii cu usi inchise, obisnuim sa ne impiedicam in ce pare ca nu putem. Dar daca avem curajul de a ne exprima cinstit si de a ne urma calea...portile care ni se pareau ferecate, se vor deschide. Forta iubirii din interiorul nostru e mult prea puternica pentru a putea fi stavilita. Nicio judecata a lumii sau criza economica n-o poate stinge. Ne hranim cu frica si nu vrem sa credem ca nu mijloacele duc spre izbanda, ci dorinta.

Judecata nemiloasa a semenilor nostri nu are voie sa ne taie aripile! Numai ceea ce iubim ne duce in cel mai inalt loc in care putem ajunge intr-o viata! Luiza Ionescu

Mintea creeaza lumea!

Oamenii au defecte, nu-s perfecti, nici noi nu suntem. In tara noastra nu curge numai lapte si miere. Oare este undeva, viata, chiar asa?
Lumea este asa cum o zugravim noi. Sa vedem si lucrurile care ne plac in tara noastra, sa criticam si sa judecam si in mod pozitiv. Si daca avem puterea de a schimba ceva in bine, sa o facem!
Gandirea in mod negativ, critica si vorbirea grosolana despre oricine si orice creeaza lumea noastra. Acestea devin pasaje din existenta proprie. Astfel, nu vom reusi sa schimbam nimic in bine.
Gandind si vorbind ca niste saraci, frustrati, ca niste deprimati si ca niste fiinte lipsite de speranta, fara sa gandim, sa simtim si fara sa actionam cu dragoste, cum am putea creea o lume mai buna? Cum indraznim sa visam la o lume mai frumoasa, fara ca noi sa schimbam ceva in noi? Propria minte este singura asupra careia avem putere. Din noi insine provine schimbarea.
Cand ne vom putea incuraja copiii, cand vom putea iubi oamenii cu tot cu defectele lor, cand vom vedea mai multe calitati decat defecte, cand vom vedea mai mult frumos decat urat, atunci vom creea o lume mai buna! Luiza Ionescu